Impresionant! O preoteasă din județeul Sibiu își uimește vecinii și întreaga comunitate creând „opere de artă” din aluat și glazură ce dau naștere unor turte dulci de poveste! Crăciunul, trăit prin fapte minunate!

Mirosul fin de scorțișoară și multe alte arome subtile, învăluie casa în care Moș Crăciun pare să-și fi deschis laborator de cofetărie. Este locul în care, cu mult talent și infinită răbdare, doamna Ildiko Zsebe, soția pastorului reformat din localitatea Boarta, județul Sibiu, zămislește adevărate bijuterii folosind turtă dulce. Aproape că nu te poți îndura să guști din dulcile creații, cu gândul la lungile ore, din zi și din noapte, petrecute pentru frământatul aluatului, coacere și, mai ales, ornat. Așa că, fiecare turtă dulce vine la pachet cu câteva clipe de contemplare a produsului.

„Aveam vreo 10 ani când am început să-mi ajut mama în bucătărie. Turta dulce o făceam de sărbători, după rețeta sașilor cu care eram vecini în Calvaser, satul în care am crescut. Și acum mai am formele de la mama, cu care decupam aluatul pentru a face steluțe, fulgi sau brăduți”.

De profesie educatoare, doamna Ildiko s-a trezit, în 2012, în fața unei dileme: „A scăzut foarte mult numărul elevilor de la clasele cu învățământ în limba maghiară și, de atunci, am rămas acasă. După 8 ani la catedră, am simțit că trebuie să fac altceva, iar coptul și decoratul turtei dulci mi s-au părut o idee foarte bună”.

Sunt deja 11 ani de când ceea ce părea a fi un capăt de drum s-a transformat într-o cale pe care puțini se încumetă să o urmeze. Pentru că sunt oameni pentru care fiecare detaliu contează, iar ornatul turtei dulci poate fi o misiune mult prea grea chiar și pentru cofetarii profesioniști: „Sunt un om autodidact, îmi place să învăț singură chiar și din greșeli. Pentru că a durat mult până să ajung să găsesc acel echilibru între ingrediente, care să dea turtei un gust deosebit, consistență și frăgezime. Apoi, decoratul este o treabă pentru care trebuie să ai toată răbdarea din lume. Pentru mine este cel mai eficient mod de a mă liniști. Când ornez sunt un alt om, mai bun, mai calm.”

Pe masa din bucătăria familiei Zsebe se află o căsuță din turtă dulce cum poate doar în basme ne închipuiam că există. Are pereți, geamuri și acoperiș peste care a fost așternută o „broderie” fină și albă ca neaua, din albuș de ou: „Lucrez aproape două zile