Se încheie cele 12 zile magice… ale sărbătorilor Naşterii Domnului. Nu însă fără a face popas la Tălmăcel, de Sfântul Ion. Unde musai să vă bucuraţi de o tradiţie încă vie, împreună cu tot satul…

La Tălmăcel, Ionii sunt sărbătoriţi în fiecare an printr-un străvechi obicei. Aşa s-a pomenit din moşi-strămoşi. Mai ales că aici, de când se ştiu, nu puţine sunt familiile care-şi botează fii şi fiicele cu numele Sf Ioan Botezătorul (peste 20% din populaţie serbându-şi onomastica pe 7 ianuarie).

Tălmăcel. Nu Tălmaciu. Un sat legănat în poala munților și binecuvîntat de vecinătatea Oltului, sat a cărui poveste parcă-i ghicită colo,-n toponimul ‘mpodobit cu un sufix diminutival pe potrivă….

Caii și… toți oamenii satului parcă apară carul alegoric, migălit o zi și – o noapte- dinaintea sărbătorii botezului Ionilor, de către fete și cei aleși ai satului. Carul e dus în cântec, într-un nestrămutat ritual, de ceată, la apa vie și sfințită a râului unde sunt botezați Ionii …

Obiceiul Botezului Ionilor e păstrat cu har și bucurie,cu lumina și respect. Totul ilustrează craii (ficiorii dârzi, înnobilați popular cu acest rang… împărătesc pentru a le evidenția concis calitățile ce trec armonios din istorie în legendă) care apărau munții și turmele mărginenilor, Ardealului împotriva celor cu gând rău… Și, tot acum, satul, cu toate ale sale, de la meșteșug la credință și trăire, bucură și luminează tocmai prin trăinicia datinii…

Pregătirile pentru sărbătoare încep cu mult înainte de Crăciun, când oamenii din sat îşi scot şi îşi grijesc straiele străbune, ţes covoare la război, ştergare şi ii, se îngrijesc să facă rost din timp de tot ce au nevoie pentru împodobirea costumelor, a animalelor și a carelor.

După slujba de la biserică, mândrul alai, la care participă cu sârg întreaga comunitate, gătită în costume împodobite special pentru această sărbătoare, animalele și carele care sunt de asemenea împodobite cu ștergare, pleacă spre râu cristalin, strigând în bătaia clopopelor „Hai, Ioane, să te botezăm în râu!”.

 Botezul  începe cu oamenii de vază, cu notabilitățile locului,mai apoi cu ceimai dosteoinici gospodari, chiar dacă nu poartă numele Ion. Primul este întotdeauna preotul satului, apoi primarul, după care cu mic, cu mare, sunt botezați toți Ionii și Ioanele.

Frumos, în taină și cinstire a credinței și tradiției.Într-un tărîm în care oamenii nu s elasăduși de la ale lor,convinși că, într-adevăr… veșnicia s-a născut la sat…

*Vă prezentăm instantanee surprinse, în ultimii ani, de un împătimit artist fotograf, Un francez … de poveste stabilit de ani buni la SIbiu și… îndrăgostit de tezaurul românesc- LOUIS GUERMOND.

*"Noi avem fotografii din 1910 - 1912 cu acest obicei care a avut continuitate, fie că a fost război, CAP, comunism. Nu a dispărut niciodată. Memorabilă rămâne ziua de Sfântul Ioan din 1919.Atunci, toţi cei 364 de locuitori din Tălmăcel care au fost în Primul Război Mondial s-au întors în sat şi au făcut o aniversare deosebită, cu foarte multe care alegorice, cai, sub comandă militară, până la râu, unde au fost udaţi toţi Ionii. A doua zi a fost pace şi linişte. În anul acela, 1919, au fost peste 80 de nunţi. S-au născut cei mai mulţi copii din Tălmăcel. Între 1919 - 1922, au fost 65 de copii născuţi pe an. În vremurile noastre, sunt 15 - 20 copii anual", povestea, oarecând, col. (r) Gabriel Stroilă, autorul monografiei satului "Tălmăcel".