...„Mâna care transpiră în procesul creației șterge fruntea plină de riduri...”

Uneori sau… arar, poveștile sunt adevărate. Și cresc din sămânță de oameni frumoși. Din oameni dintr-aceia la care merită să luăm aminte și din ale căror trăiri și fapte avem a învăța.

Și credem că… merită să aflăm povestea unui om căruia i se potrivește vorba asta înțeleaptă: „Ia-ți un vis și fă-ți din el drum...”. E o încântare să vezi roadele muncii sale, e o bucurie să stai de vorbă, o lecție să îl asculți!

Chiar dacă spune că nu crede în ruptul capului că e un artist în toată puterea cuvântului, că nu e… o poveste de succes. Modest, vertical și… plin de frumos care vine din interior, acest om DĂRUIEȘTE. În cel mai nobil sens. Cel ce se prezintă Manuro Artis.

„Îmi place speranța... E un sentiment încăpățânat ca și mine...”

Povestea lui începe cu tatăl său. L-am întrebat, firesc, cum, când a început povestea mîinilor cu har ce fac atâtea și-atâtea minuni…. De la filigran în os și argint, la bijuterii și… sculptură monumentală, icoane și câte alte minuni (la propriu).

„Am trăit și am cultivat frumosul în familie. Totul începe cu tatăl meu care a fost pilot pe supersonic, dar care, în afara carierei militare, de mic copil a fost pasionat în ameșteri bijuterii. Lucra și era plătit la vremea aceea, cu monede de argint. Avea acest hobby: să le prelucreze, să le prefacă în bijuterii. A făcut totul u răbdare, cu migală… Cred că asta am moștenit… și poate eu am avut ceva ma mult har, ceva de Sus. Dar m-am autoeducat, mi-iam îndreptat cu tenacitate forța spre asta și am făcut de toate: Gravură, sculptură monumentală în lemn, în piatră, în marmură, am făcut iconsotase, icoane ferecate în argint, jilțuri arhierești, monumente, lucrări diverse, am lucrat și lucrez în corn de cerb, în os de vită… Dar repet, nu, nu sunt un artist. Sunt un om. Poate cu meticulozitate, cu ceva har… lucrez în orice cu plăcere, dar mai cu seamă în acele materiale care îți pun toate virtuțile, toate visele la treabă”. Și continuă: E ceva ce vine dinlăuntrul tău, „te mănâncă”, e meserie și apoi… e arta la care se ajunge. E muncă. Suntun om perseverent. Și nu mă pretind decât ceea ce știu că sunt (Dincolo de cuvinte, un om, un izvor de frumos, care prin… tot îți aduce amintre de vorb-aceea: „Fă rai din ce ai”).

L-am întrebat, de asemenea, de unde se inspiră pentru modelele sale, pentru lucrările de un rafinament și delicatețe de necuorins în cuvinte.

„De peste tot. Inspirația e peste tot, e legătura noastră cu universul. Tot ceea ce vedem nu am inventat: sunt lucruri peacre le reedităm, le re-descoperim, le aureolăm, poate cu ceva din noi. Viața nu e decît un lung șir de demonstrații, de experiențe. Titanii în pictură, în sculptură sunt aceia de-acum multe secole. Ei sunt ACOLO. Noi doar… încercăm să învățăm din ce creația lor. Iar azi, din păcate… puțini mai sunt cei care fac artă… pro artă, cei care mai cred cu adevărat în Frumos”.

Pe omul ăsta îl asculți, îl admiri… te bucuri și și se umple sufletul. Îți aminte de spusa lui Noica: "Este suficient un surâs al vieții pentru ca totul să recapete sens…"

Un om. Un creator. Încăpățânarea aceea care te face slujitor artei de dragul artei, de dragul… oamenilor.

detalii: https://www.deviantart.com/manuroartis/art/assembly-view-of-sculptures-183780900

https://manuroartis.wordpress.com/2010/08/13/vorbe-mai-vechi/