A FOST ODATĂ și... MAI E ȘI-ACUM…

Erau odată douăzeci și cinci de soldați de plumb și toți erau frați, fiindcă fuseseră făcuți dintr-o…. lingură veche. Țineau pușca în mână și fruntea sus. Aveau o uniformă foarte frumoasă, roșie și albastră.

Cel dintâi lucru pe care l-au auzit pe lumea asta, când s-a ridicat capacul de pe cutia în care ședeau, au fost cuvintele: "Soldați de plumb!" Cuvintele acestea le-a rostit un băiețaș care bătea din palme de bucurie. Tocmai îi primise cadou de ziua lui (chiar în ziua de Crăciun). I-a scos și i-a înșirat pe masă. Toți semănau leit între ei, unul singur era puțin mai altfel: avea numai un picior, pentru că fusese făcut cel din urmă și nu mai ajunsese plumbul; dar deși avea numai un picior, stătea tot așa de drept ca și ceilalți cu două picioare și tocmai el avea să facă cele mai mari isprăvi, așa cum aveți să vedeți îndată”...

Povestea lui H.Ch. Andersen e fascinantă și, în fiecare an, în ajun de Crăciun, ne dă întâlnire… sus, în cetina braduțului de Crăciun, pentru că, oarecând, unii fabricanți de jucării au gândit că lor, celebrilor soldăței, le-ar sta bine printre globuri și beteală, vestindu-l pe Moș Crăciun.

Rânduiți cuminti, cum se cade, așa, ca la… ARMATĂ, simpaticii soldăței multicolori, ne grăiesc despre suflete candide, despre copilărie și vechi credințe ce învăluie Crăciunul în ceva unic, greu de cuprins în cuvinte.

Dar cel mai important e că ei, soldățeii, sunt musai acolo. Nelipsiți. Veseli și gata să cânte cu noi colinde și să ne bucure. Pentru că… dacă nu zâmbim… se așterne praful pe suflete. Dar ei sunt cu noi și duc povestea mai departe. Fascinanți, gingași, învățându-ne, să fim din nou copii, la orice vârstă...

foto: Facebook